mutăláncă, mutălánce, s.f. (reg.) femeie proastă, toantă. Vezi definitia »

CONSONÁNȚĂ s.f. 1. (Muz.) Unire, îmbinare armonioasă de sunete. ♦ Uniformitate sau similitudine a sunetului final din două sau mai multe cuvinte. 2. (Fig.) Acord, înțelegere, potrivire de opinii. [Cf. fr. consonance, lat. consonantia, it. consonanza]. Vezi definitia »

DENOTAȚIONÁLĂ adj. semantică ~ă = ramură a informaticii care studiază corectitudinea programelor. (< fr. dénotationel) Vezi definitia »

ALBANÍSTICĂ s.f. Studiul limbii și culturii albaneze. [< germ. Albanistik]. Vezi definitia »

TÍLDĂ, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunțării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde. Vezi definitia »