ODONTOLÍT s.n. 1. Tartru dentar. 2. (Geol.) Nume dat unor microforme concreționare carstice care apar ca niște cupe foarte mici pe marginea unor draperii carstice. [< fr. odontolithe, cf. gr. odous – dinte, lithos – piatră]. Vezi definitia »

CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < scr.). Vezi definitia »

AMĂNUNȚÍT¹ s. n. Faptul de a amănunți. – V. amănunți. Vezi definitia »

socăcít s.n. (înv. și reg.) ocupația de bucătar; activitatea de bucătar. Vezi definitia »

NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Ne- + stăpânit. Vezi definitia »