Definita cuvantului răspica
răspicá (răspíc, răspicát), vb. – 1. (Înv.) A crăpa, a despica. – 2. A separa, a pronunța deslușit, a silabisi. De la despica cu schimb de pref. (Pușcariu 524; Tiktin). După părerea puțin sigură a lui Tiktin, sensul 2 ar fi un împrumut făcut din it. spiccare. – Der. răspicat, adv. (clar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răspica
a strica (cuiva) codolanul expr. (intl.) a aresta, a închide. Vezi definitia »
GRATIFICÁ vb. tr. a acorda o recompensă, o favoare. ◊ (fig.) a atribui cuiva ceva. (< fr. gratifier, lat. gratificare) Vezi definitia »
străntunecá, pers. 3 sg. străntúnecă, vb. I refl. (înv.) a se întuneca foarte tare. Vezi definitia »
aluneásca (dans) s. f. art., neart. aluneáscă, g.-d. art. alunéștii Vezi definitia »
sacá (sacále), s. f. – 1. Butoi pe două roți, pentru transportat apa. – 2. (Arg.) Trăsură de închiriat. Tc. (arab.) saka „sacagiu” (Roesler; Șeineanu, II, 304; Ronzevalle 99), cf. sb. saka, ngr. σαϰϰᾶς, sp. azacán. – Der. sacagiu, s. m. (apar); sacabaș, s. m. (șeful sacagiilor), din tc. saka bași. Vezi definitia »