IZOHÁSMĂ s. f. linie care unește punctele cu valori egale ale frecvenței aurorelor polare. (< germ. Isochasme) Vezi definitia »

OSTEOFLEBÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a venelor din interiorul oaselor. [< fr. ostéophlebite]. Vezi definitia »

ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă. Vezi definitia »

ÁRMĂ s. f. 1. unealtă, mașină care servește pentru atac sau apărare. ♦ ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ĕle = a se preda; (fig.) a ceda. ◊ (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon. 2. categorie de trupe din forțele armate corespunzând unei activități specializate. 3. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii. (< lat. arma) Vezi definitia »

VERTÉBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării. – din fr. vertèbre, lat. vertebra. Vezi definitia »