POZIȚIONÁRE, poziționări, s. f. Punere a unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție, direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o-] – Din poziție. Vezi definitia »

AUTODICTÁRE s. f. procedeu de scriere după propria rostire. (< auto¹- + dictare) Vezi definitia »

CARBOXILÁRE s.f. (Chim.) Introducere a grupării carboxil în molecula unui compus organic. [< carboxil, după fr. carboxylation]. Vezi definitia »

restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri Vezi definitia »

COMBINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. ( Vezi definitia »