Definita cuvantului rătăci
rătăcí (rătăcésc, rătăcít), vb. – 1. A pierde; a răzleți. – 2. A greși drumul, a se abate din cale. – 3. A înstrăina, a aliena. – 4. A hoinări, a vagabonda. Origine îndoielnică, dar probabil expresivă, cum o arată suf. -ci. Trebuie să țină de familia expresivă a lui răcan, cf. rătăcanie. Der. din lat. errātĭcus (Pușcariu 1450; REW 2905; Tiktin; Candrea) sau *errātĭcāre (Pușcariu, Dimin., 141) este neconvingătoare. – Der. rătăceală, s. f. (pierdere a drumului); rătăcitor, adj. (hoinar, pribeag).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rătăci
CERCI s. m. pl. formații filamentoase terminale, în perechi, ale unor specii de insecte, având rol senzorial. (< fr. cerques, cf. gr. kerkos, coadă) Vezi definitia »
BUICÍ, buicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. (Despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). 2. (Despre animale sălbatice) A se ivi, a ieși din ascunzătoare. – Din buiac. Vezi definitia »
TRENCI s. n. pardesiu impermeabil cu croială de raglan; trencicot. (< engl. trench/coat/) Vezi definitia »
ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. Vezi definitia »
pominocí, pominocésc, vb. IV refl. (înv.) a se dărui, a se consacra, a se devota (unei cauze). Vezi definitia »