SCÓRIE, scorii, s. f. 1. Zgură. 2. Strat de oxid negru format la suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte. 3. (În sintagma) Scorie vulcanică = material provenit din lava vulcanilor incomplet degazificată în contact cu apa. – Din fr. scorie, lat. scoria. Vezi definitia »

CAROSERÍE s.f. Construcție montată pe un vehicul, amenajată special pentru transportul oamenilor sau al materialelor. [Gen. -iei. / < fr. carrosserie]. Vezi definitia »

ENTERECTOMÍE s. f. rezecție a unei părți din intestin. (< fr. entérectomie) Vezi definitia »

PARTÍȚIE s. f. 1. diviziune, separare. 2. (mat.) descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ◊ (inform.) zonă din memoria internă alocată unei lucrări pe durata prelucării sau unor componente ale sistemului de operare. 3. (lingv. mat.) clasificare a cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. (< fr., engl. partition, lat. partitio) Vezi definitia »

bagdadíe (bagdadíi), s. f. – (Mold.) Acoperiș. Tc. bagdali „(ghips) ca cel din Bagdad” (Șeineanu, II, 34; REW 881). De la numele acestui oraș, în forma it. veche, Baldacco, provine și it. baldacchino, de unde derivă rom. baldachin, fr. baldaquin, sp. baldaquín. Vezi definitia »