Definita cuvantului răzeș
răzéș (răzéși), s. m. – Înv., în Mold., țăran proprietar, boiernaș care aparținea unei colectivități de oameni liberi care nu plăteau impozite și datorau numai sprijin militar. În 1850 erau cam 50.000. – Var. rezeș, rezaș, răzaș și der. Mag. részes „copropietar”, de la rész „parte” (Cihac, II, 523; Rosetti, BL, IX, 72-9; Rosetti, Mélanges, 381-8). Alte explicații sînt mai puțin convingătoare: din sl. reža „parte” (Densusianu, GS, IV, 409), care este același cuvînt mag.; din tc. erzeș „copărtaș la un teren” (Philippide, II, 378); din lat. radius „hotar” (Giuglea, Dacor., I, 496); din pol. rycerz ‹ germ. Ritter „călăreț” (Nandriș, RF, I, 325-9). Der. răzeșie, s. f. (proprietate); răzășesc, adj. (de răzeș); răzeșime, s. f. (mulțime de răzeși); răzeșiță, s. f. (nevastă de răzeș).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răzeș
JUNCĂNÁȘ, juncănași, s. m. Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș. Vezi definitia »
péleș (-și), s. m. – 1. (Înv.) Ciucure, franj. – 2. (Olt.) Îndoitura de sus a pantalonilor prin care se trece brăcinarul. Sb. peleš „moț” (Tiktin). – Der. peleșel, s. m. (ghiocel-bogat, Leucoium aestivum). Vezi definitia »
PROFESORÁȘ, profesorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui profesor. – Profesor + suf. -aș. Vezi definitia »
zmeuríș (zme-u-) s. n., pl. zmeuríșuri Vezi definitia »
pichetáș, pichetáși, s.m. (înv.) grănicer de la un pichet. Vezi definitia »