Definita cuvantului răzor
răzór (răzoáre), s. f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată și delimitat de cărări. – 4. (Înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărți, a separa; a marca).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răzor
MIRADÓR, miradoare, s. n. 1. Încăpere deschisă pe terasele clădirilor, având rol de belvedere. 2. Post de observație sau de pază (situat pe o înălțime). – Din fr. mirador. Vezi definitia »
INTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care este situat înăuntru, de dinăuntru; intern. ◊ (Fig.) For interior = conștiință. // s.n. 1. Partea dinăuntru a unui lucru, a unei locuințe, a unei camere etc.; ceea ce este cuprins înăuntrul unei camere, al unei locuințe etc.; spațiul dinăuntrul unui obiect, al unei încăperi etc. ♦ Reprezentare figurativă a interiorului încăperilor, mai ales în pictură. 2. Post telefonic care funcționează printr-o centrală care leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc. 3. (Fig.) Latura lăuntrică, natura morală a omului. [Pron. -ri-or. / < lat. interior, cf. it. interiore, fr. intérieur]. Vezi definitia »
-VÓR Element secund de compunere savantă cu semnificația „mâncător”, „care se hrănește cu...” [< fr. -vore, it. -voro < lat. vorare – a mânca]. Vezi definitia »
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Din atot- + văzător. Vezi definitia »
NEAJUTĂTÓR, -OÁRE, neajutători, -oare, adj. Care nu ajută. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajutător. Vezi definitia »