Definita cuvantului rebegi
rebegí (rebegésc, rebegít), vb. – A amorți de frig, a se zgribuli, a se chirci. Origine incertă. Poate din mag. rebegni „a tremura” (Tiktin; Candrea). Der. din sl. zębsti „a îngheța” (Cihac, II, 311) nu este probabilă; cf. Byhan 341. Der. rebegeală, s. f. (frig).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rebegi
AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) înșela. ♦ Tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – Lat. *ammagire. Vezi definitia »
TOCMÁGI s. m. pl. (Reg.) Tăiței. – Din tc. tokmak. Vezi definitia »
AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) înșela. ♦ Refl. A greși. 2. Tranz. (Rar) A ispiti, a fermeca. – Lat. *ammagire (< gr.). Vezi definitia »
SCHINGI, schingiuri, s. n. (Înv.) Schingiuire, tortură, caznă. – Cf. tc. ișkence. Vezi definitia »
sulgi s.m. pl. (reg.) nume dat băieților tineri care însoțesc vornicul cu alaiul nupțial și care duc daruri miresei. Vezi definitia »