Definita cuvantului reiz
réiz (-zi), s. m. – Căpitan. – Var. raiz, reis. Tc. reis (Șeineanu, III, 97), cf. ngr. ῥαϊζης, it. ràis. – Comp. reiz-efendi, s. m. (ministru turc de Afaceri Externe). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu reiz
palíz, s.n. (înv.) apoplexie. Vezi definitia »
brizbriz, brizbrizuri s. n. podoabă / accesoriu decorativ de prost gust Vezi definitia »
carafefíz, carafefízi, s.m. (înv.) voluntar turc din timpul zaverei de la 1821. Vezi definitia »
RIZ s.n. Fisură, crăpătură foarte fină care apare la suprafața unei piese de metal din cauza uzurii provocate de o altă piesă care alunecă pe ea. ♦ Zgârietură făcută cu un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. ♦ Șanț în talpa încălțămintei prin care se face cusătura. [Var. ris s.n. / < germ. Ritz]. Vezi definitia »
marchíz (marchízi), s. m. – Titlu nobiliar între duce și conte. Fr. marquis, cu fonetismul reconstituit pe baza f. – Der. marchiză, s. f. (nevasta marchizului; antreu), din fr. marquise; marchizat, s. n. Vezi definitia »