LOCOTENÉNȚĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deținea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza]. Vezi definitia »

călétcă, călétci, s.f. (înv.; reg.) colivie. Vezi definitia »

CANICULĂ (‹ fr., lat.) s. f. Căldură mare, specifică zilelor de vară; arșiță. ♦ Perioadă de timp, caracterizată, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsă între 22 iul. și 23 aug., cînd steaua Sirius (din constelația Cîinele Mare) răsare și apune o dată cu Soarele. Maxima absolută din România a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la stația Ion Sion, jud. Brăila). Vezi definitia »

lîngă prep. – Alături de, aproape de, în apropiere de. – Pe lîngă, aproape de; afară de; în comparație cu. – Mr. (ningă), megl. lăngă, istr. (pringę). Lat. lŏngo (Candrea-Dens., 999; REW 5119; Pascu, I, 111; Candrea). Der. din lat. longum ad (Pușcariu 979; Tiktin; DAR) pare mai puțin probabil, din motive fonetice. Pentru evoluția semantică, cf. it. longo, prov. lonc. – Der. dîngă, prep. (Trans., de aproape de), comp. cu de; p(r)ingă (var. p(r)îngă), prep. (aproape de), comp. cu pe sau pre. Vezi definitia »

CUVERTÚRĂ s. f. 1. învelitoare pentru masă, pat etc. 2. (geol.) ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. (< fr. couverture) Vezi definitia »