Definita cuvantului rîjniță
rîjníță (-țe), s. f. 1. Moară mică în general acționată de un cal pentru a măcina grîu, porumb sau sare. – 2. Mașină mică de mînă pentru rîșnit boabe. – 3. Piuliță, pisălog. – 4. (Arg.) Ceas. – 5. (Arg.) Stomac, pipotă. – 6. (Arg.) Mașinărie. – Var. rîșniță. Sl. žrŭny „moară” (Giuglea, Dacor., V, 769-71), probabil prin intermediul unui dim. žrŭnica, cu metateză, cf. sl. žrŭnuvinica „roată de moară” (Cihac, II, 309). Der. din sl. rąčinica „mîner”, din rąka „mînă” (Tiktin), pare mai dificilă sematic. – Der. rîjni (var. rîșni), vb. (a măcina); rîjnițar, s. m. (vînzător de rîșnițe de cafea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rîjniță
JULITÚRĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. -tură. Vezi definitia »
EMBLÉMĂ s. f. 1. (ant.) compoziție decorativă cu sens simbolic, centrată pe un semn geometric sau zoomorf și având implicații mitologice. ◊ mozaic încastrat în pereții sălilor romane. 2. obiect, semn grafic, imagine care simbolizează o anumită idee. ◊ figură alegorică; simbol. (< fr. emblème, lat., gr. emblema) Vezi definitia »
șușeníță (-țe), s. f. – (Mold.) Fîșie, bandă. – Var. șușăniță. Sl. (sb.) šušiti „a usca”, bg. šušja „a usca”; s-a spus la început și continuă să se spună de preferință pentru fîșii de piele uscată, de carne uscată, cf. bg. šušenica „carne uscată”, sb. šušenica „smochină uscată”, sb. šušica „piele uscată”. Cf. șușnic, s. n. (Mold., Trans., uscător de fructe), din sb. šušnjak, rus. šušnica. Vezi definitia »
FILMOTÉCĂ s. f. colecție de filme cinematografice. ◊ încăpere amenajată și dotată pentru păstrarea filmelor. (< fr. filmothèque) Vezi definitia »
VERMÍNĂ s. f. 1. (col.) insecte parazite (păduchi, purici). 2. (fig.) indivizi suspecți, dăunători societății. (< fr. vermine) Vezi definitia »