Definita cuvantului rîncă
rîncă s. f. – Inel, cerc, postoroncă, gînj. Sl. rąka „mînă” (Cihac, II, 278). Cf. rîncaci. Este dubletul lui rochiță, s. f. (sprijinul loitrei), în Trans., prin intermediul mag. rakonca (Scriban). – Cf. răcodelie, rucaviță.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rîncă
HIDROACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. [Pron. -dro-a-. / < fr. hydroacoustique]. Vezi definitia »
PROPÉLĂ v. probelă. Vezi definitia »
MÓNTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte]. Vezi definitia »
TRICHIÁZĂ, trichiaze, s. f. Inflamație permanentă a conjunctivei, cauzată de o deviație a genelor spre interior. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. trichiasis. Vezi definitia »
SÁLĂ, săli, s. f. 1. Încăpere spațioasă destinată spectacolelor, întâlnirilor sportive, întrunirilor, expozițiilor etc. ♦ Totalitatea persoanelor reunite într-o sală (1). 2. Coridor. 3. Vestibul, antreu, anticameră. – Din fr. salle. Vezi definitia »