OSTEÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului osos. [Pron. -ste-i-. / < fr. ostéite]. Vezi definitia »

ENEÁDĂ s. f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéade. Vezi definitia »

PROTOSULFÚRĂ s.f. Cel mai puțin bogat în sulf dintre derivații sulfurați ai unui corp. [< fr. protosulfure]. Vezi definitia »

ZÓNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. ♦ Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Porțiune delimitată dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei împrejurări speciale. ♦ (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. ♦ Spațiu de operații militare; (av.) porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixează piloților pentru lucru în aer. ♦ Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. ♦ Întindere, extensiune a ceva. 3. Porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone]. Vezi definitia »

HIDROMECÁNICĂ s.f. v. hidromecanic (1). [DEX'98] Vezi definitia »