SUGĂTÓR, -OÁRE, sugători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Sugaci. ♦ (Substantivat; fam.) Bețiv. 2. S. f. Hârtie sugativă. 3. S. f. Mică plantă din regiunea subalpină, lipsită de clorofilă, palid-gălbuie, brună sau roșie, cu frunze în formă de solzi și cu flori albe-gălbui (Monotropa hypopytis). – Suge + suf. -ător. Vezi definitia »

FRUSTRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care pricinuiește o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [Cf. fr. frustrateur]. Vezi definitia »

promulgatór, promulgatóri, s.m. (înv.) persoană care promulghează (proiecte de legi, decrete, hotărâri). Vezi definitia »

FUMĂTÓR, -OÁRE, fumători, -oare, s. m. și f. Persoană care fumează. – Fuma + suf. -ător. Vezi definitia »

BLASFEMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care defăimează (sentimentele religioase). (< fr. blasphémateur) Vezi definitia »