Definita cuvantului rîncăi
rîncăí (-ăésc, -ít), vb. – A mugi, a boncălui. – Var. rîncălui. Sl., cf. sb. rakati „a mugi”. Der. de la rîncău, rîncaci (Candrea) este improbabilă. Var. a fost tratată expresiv, cf. boncălui.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rîncăi