Definita cuvantului rîpă
rîpă (-pe), s. f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Pușcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive. – Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rîpă
GÉSTĂ adj., s.f. (Femeie) gravidă. [Cf. it. gestante]. Vezi definitia »
AMAURÓZĂ s. f. slăbire sau pierdere completă a vederii ca urmare a atrofierii retinei ori a nervului optic. (< fr. amaurose) Vezi definitia »
ZONÍTĂ, zoníte, s.f. Afecțiune (tuberculoasă) a unei zone pulmonare. [morf. DOOM] Vezi definitia »
BIOCERÁMICĂ s. f. substituent al materialului osos, tip de argilă pe bază de oxid de aluminiu. (< germ. Biokeramik) Vezi definitia »
nicochéră (-re), s. f. – Stăpînă a casei. – Var. nicochera(-ale). Ngr. νοικοκερά (Scriban). Rar. Vezi definitia »