Definita cuvantului ristic
ristíc (-curi), s. n. – 1. Antimoniu. – 2. Tăciune, vopsea neagră, folosită în trecut ca fard. – Var. înv. răstic, rîstic. Tc. rastyk (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥαστίϰι, sb. rastok. Legătura cu sl. chvrastŭ (Conev 49) este îndoielnică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ristic
TRICOTÓMIC, -Ă adj. v. trihotomic. Vezi definitia »
HETEROCÍCLIC, -Ă adj. 1. (despre compuși organici) care are în ciclu, pe lângă atomi de carbon, și atomi ai altor elemente. 2. (despre flori) cu verticile neuniforme sau cu piese inegale. (< fr. hétérocyclique) Vezi definitia »
REOSCÓPIC, -Ă adj. Referitor la reoscop. [< fr. rhéoscopique]. Vezi definitia »
scorúmnic, adj. 1. (înv. și reg.; despre o specie de porumb) care se coace de timpuriu și are druga groasă și bobul auriu, mare. 2. (reg.; despre legume, fructe, cereale) care se coace mai devreme decât se coc în mod obișnuit alte legume, fructe, cereale. 3. (reg.; despre oameni) care îmbătrânește înainte de vreme. 4. (reg.) care se căsătorește de tânăr. 5. (reg.; despre copii; în forma: scoromnic) dezvoltat înainte de vreme, precoce. Vezi definitia »
ANTÁLGIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care calmează, înlătură durerea; calmant. (< fr. antalgique) Vezi definitia »