Definita cuvantului ristic
ristíc (-curi), s. n. – 1. Antimoniu. – 2. Tăciune, vopsea neagră, folosită în trecut ca fard. – Var. înv. răstic, rîstic. Tc. rastyk (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥαστίϰι, sb. rastok. Legătura cu sl. chvrastŭ (Conev 49) este îndoielnică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ristic
BRONȘÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de bronșită. [< fr. bronchitique]. Vezi definitia »
șlic, șlicuri, s.n. (reg.) 1. material granular obținut prin prepararea minereului pe cale umedă. 2. (înv.) amestec de apă cu particule de substanțe minerale în suspensie; șlam. Vezi definitia »
OBÉZIC, -Ă, obezici, -ce, adj. De obezitate, care produce obezitate. – Din fr. obésique. Vezi definitia »
SÓNIC, -Ă adj. (Despre oscilații) Care are o frecvență cuprinsă în grupul frecvențelor care pot fi auzite sau care depășește limita acestora. ♦ Referitor la sunet; sonor. [< fr. sonique]. Vezi definitia »
VITAMÍNIC, -Ă adj. Referitor la vitamine. [< fr. vitaminique]. Vezi definitia »