DEÍCTIC, -Ă adj. (gram.) Care arată, demonstrează; care întărește un sens. [Pron. de-ic-. / < fr. déictique, lat. deicticus, cf. gr. deiktikos – demonstrativ]. Vezi definitia »

SIMFÓNIC, -Ă adj. 1. De simfonie; care are însușirile simfoniei. ◊ Poem simfonic = compoziție instrumentală având un program cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. Armonios, plăcut (ca o simfonie). [< fr. symphonique]. Vezi definitia »

SCUTÉLNIC, scutelnici, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Țăran care, în schimbul unor obligații suplimentare față de domn sau de stăpânul de moșie, era scutit de plata birului domnesc. – Scuti + suf. -elnic. Vezi definitia »

ANTIHISTAMÍNIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) care combate acțiunea nocivă a histaminelor din organism. [< fr. antihistaminique]. Vezi definitia »

AUTODIDÁCTIC, -Ă adj. de autodidact. (< germ. autodidaktisch) Vezi definitia »