Definita cuvantului țâflă
ȚẤFLĂ, țâfle, s. f. (Reg.) Vârf ascuțit de munte, pisc (stâncos). – V. țiclă.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu țâflă
INADERÉNȚĂ s.f. (Liv.) Imposibilitate de a adera, de a se lipi de ceva. [Cf. fr. inadhérence]. Vezi definitia »
UMFLĂTÚRĂ, umflături, s. f. Loc umflat pe suprafața unui obiect. ♦ (Med.) Inflamație. – Umfla + suf. -ătură. Vezi definitia »
POCITÚRĂ, pocituri, s. f. 1. Faptul de a poci sau de a fi pocit; schimonosire, desfigurare, poceală. 2. Pocitanie. – Poci + suf. -tură. Vezi definitia »
RUJULÍȚĂ, rujulíțe, s.f. (Bot.) Diminutiv al lui rujă1. 1. v. rujă1 (1). Rujă creață, rujuliță, Măi bădiță Niculiță. ◊ Fig. Bine-ai venit sănătos, Trandafirul meu frumos! – Bine-am găsit sănătoasă, Rujulița mea frumoasă! 2. v. rujă1 (3). Rujulițe și bujori după dalbii-ți obrăjori. Vezi definitia »
FÁNTĂ s.f. Deschidere strâmtă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul; crăpătură. [< fr. fente]. Vezi definitia »