AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [Pr.: a-iu-] – Din fr. ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea). Vezi definitia »

tutuít, -ă, tutuíți, -te, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit, distras. Vezi definitia »

șoimănít, șoimănítă, adj. 1. (pop.; despre oameni) pocit, schilodit (de șoimane, de iele). 2. (reg.) smintit; prost. 3. (reg.) neastâmpărat, zburdalnic. 4. (reg.) excepțional, foarte dotat. 5. (adv.; reg.) anevoie (sprijinindu-se mai puțin pe un picior decât pe altul). Vezi definitia »

PAINJENÍT, -Ă adj. v. păienjenit. Vezi definitia »

BĂTĂTORÍT¹ s. n. Faptul de a bătători. Vezi definitia »