ADÍCĂ adv. 1. Și anume, cu alte cuvinte, va să zică. 2. La urma urmei, în definitiv; mai bine zis, dar. ♢ Expr. (Substantivat) La o adică sau (reg.) la dică = a) la drept vorbind; ca să spun adevărul; b) în momentul hotărâtor, la nevoie. [Acc. și: ádică. – Var.: (reg.) adécă, dícă adv.] – Lat. adde... quod. Vezi definitia »

háșmă (háșme), s. f. – Plantă erbacee cu bulb. – Var. (h)aj(i)mă, (h)agimă. Mag. hagyma „ceapă” (Cihac, II, 504), cf. ațmațuchi. Vezi definitia »

pârjalníță s.f. (reg.) pârjală (v.). Vezi definitia »

FĂTÚȚĂ, fătuțe, s. f. (Reg.) Fetiță. – Fată + suf. -uță. Vezi definitia »

PĂIEȚÍCĂ, păiețele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui paiață. Vezi definitia »