Definita cuvantului țuști
ȚUȘTÍ2, țuștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A arunca cu repeziciune. – Din țuști1.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu țuști
împletí (împletésc, împletít), vb.1. A strînge părul în cozi. – 2. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite. – 3. A face împletituri. – 4. A tricota. – 5. A urzi, a plănui, a unelti. – Mr. mplătescu, mplătire, megl. amplités, ampletiri. Sl. plesti, pletǫ (Cihac, II, 263; DAR), cf. bg. pletá, sb. plesti, ceh. pletati, pol. pletać. Cf. și pleată.Der. împletitor, s. m. (care împletește; coșar, care împletește coșuri); împletitoare, s. f. (stativ pentru împletit rogojini); împletitură, s. f. (șnur, șiret împletit; grilaj; obiect tricotat); despleti, vb. (a desface părul, a desface o coadă sau o împletitură); împletici, vb. (a încolăci, a răsuci; a îmbina, a amesteca; refl., a se încurca, a se încîlci; refl., a bîigui, a mormăi; a se clătina), cu suf. -ci ca îngăimăci față de îngăima, sau prin încrucișare cu încolăci, cf. încolătăci, care, după Tiktin, indică dimpotrivă o încrucișare a lui încolăci, cu împletici (după Pușcariu, Dacor., III, 677 și DAR, de la un lat. *implectĭcāre, în loc de implectĕre, a cărui der. pare puțin probabilă); împleticeală, s. f. (acțiunea de a se împletici); împletecitură, s. f. (înv., încurcătură). Vezi definitia »
BERLEȘTI, com. în jud. Gorj; 2.817 loc. (1991). Vezi definitia »
clintí (-tésc, -ít), vb. – A mișca, a întoarce. Sl. krętati „a răsuci” (cf. scrinti), prin intermediul unei forme neatestate *crinti, a cărei alterare posterioară este neclară (Procopovici, Dacor., X, 70). Înainte, DAR propusese un sl. *klentiti, rezultat al contaminării lui klenuti „a mișca” cu klatiti „a agita.” – Der. clinteală, s. f. (mișcare, deplasare; acțiunea de a mișca); neclintire, s. f. (nemișcare); neclintit, adj. (nemișcat). Vezi definitia »
citi, citesc I v. t. a ghici intențiile cuiva. II v. i. a bea, a trage la măsea. Vezi definitia »
ȘUȘOTÍ, șușotesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi în taină. 2. (Despre ape, frunze etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ușor și uniform; a șopti. [Var.: șoșotí vb. IV] – Formație onomatopeică. Cf. fr. chuchoter. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z