METACERCÁR s.m. Ultima fază larvară a distomului, după sporocist. [Et. incertă]. Vezi definitia »

RADIOFÁR, radiofaruri, s. n. Post fix de radioemisiune, folosit la dirijarea navigației maritime și aeriene. ♦ Radiobaliză. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophare. Vezi definitia »

NENUFÁR, nenufari, s. m. (Bot.; livr.) Nufăr. – Din fr. nénuphar. Vezi definitia »

defterdár, defterdári, s.m. (înv.) ministru de finanțe (la otomani). Vezi definitia »

NILVÁR s. n. oțel cu compoziție asemănătoare invarului, conținând nichel, fier, carbon și impurități de fabricație. (n. com.) Vezi definitia »