ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. os. Vezi definitia »

PONIVÓS, -OÁSĂ, ponivoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Ființă) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care suferă de miopie sau nu vede decât cu un singur ochi. 2. (Om) prost, nătâng, leneș sau urâcios. [Var.: ponihós, -oásă adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os. Vezi definitia »

COLÓS, coloși, s. m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporții foarte mari. 2. Om, animal de mărime și cu putere neobișnuite. [Pl. și: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus. Vezi definitia »

ÉPOS, eposuri, s. n. (Livr.) Epopee. ♦ Povestire. – Din germ. Epos. Vezi definitia »

TENEBRÓS, -OÁSĂ, tenebroși, -oase, adj. (Livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată și prin treceri bruște de la lumină la umbră, cu puternice efecte de clarobscur. ♦ Fig. (Despre oameni) Posomorât, închis. ♦ Fig. Ascuns și perfid. – Din fr. ténébreux, lat. tenebrosus. Vezi definitia »