iaprác s. m. – Somn de mărime mică. Tc. yaprak „foaie” (Scriban). Vezi definitia »

austriác (austriácă), adj. – Din Austria. Lat. modernă austriacus (sec. XVII). – Der. austriac, s. m. Expresia fam. supus austriac (persoană care se face că nu pricepe) vine de la regimul de excepție care se aplica în Principate, la începutul sec. XIX, evreilor, cetățeni ai imperiului; cf. tîrtan. Vezi definitia »

păstîrnác (păstârnáci), s. m. – Plantă legumicolă cu rădăcina fusiformă, alb-gălbuie (Pastinaca sativa). – Var. păstărnac, păstrănac, postîrnac. Bg. pastărnak (Conev 48; Candrea), pol., rus. pasternak (Cihac, II, 248), din lat. pastinaca, cf. mag. pasztinak, fr. panais, sp. biznaga (‹ arab. bištināqa). Vezi definitia »

zabrác (-curi), s. n. – Mustrare, ocară. – Var. zavrac. Sl. zazrakú, de la zazrjeti „a se certa” (Scriban). Der. din rus. zabrak „selecție” (Tiktin) sau din bg. za vrak „la naiba” (Graur, Rom., LV, 251) nu sînt convingătoare. Vezi definitia »

bageác (bageacuri), s. n. – Lucarnă, fumar. – Var. bagea(că), bageag(ă). Mr. băgé,, megl. báğă. Tc. baca(k) (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 167; Ronzevalle 43; Graur, GS, VI, 330); cf. ngr. μπαδζάϰ, alb. bağë, bg. badza. Pușcariu, Dacor., VIII, 107, pare a considera bagea drept formă primitivă, și bageacă drept rezultat al contaminării cu ogeac. Vezi definitia »