păstîrnác (păstârnáci), s. m. – Plantă legumicolă cu rădăcina fusiformă, alb-gălbuie (Pastinaca sativa). – Var. păstărnac, păstrănac, postîrnac. Bg. pastărnak (Conev 48; Candrea), pol., rus. pasternak (Cihac, II, 248), din lat. pastinaca, cf. mag. pasztinak, fr. panais, sp. biznaga (‹ arab. bištināqa). Vezi definitia »

sac (sáci), s. m. – 1. Obiect din pînză, hîrtie etc. pentru păstrat sau transportat produse. – 2. Geantă, raniță. – 3. Poșetă, pungă. – 4. Unealtă de pescuit. – Mr., megl. sac, istr. sǫc. Lat. saccus (Pușcariu 1492; REW 7489), cf. it. sacco, prov., cat., fr. sac, sp., port. saco. – Toate der. sînt dim. sau augmentative: săcoi, săcotei, săcăteu, săc(u)șor, săculeț, săculete, săcui (după Candrea, de la un lat. *sacculeus), săcuieț. Der. neol. sacoșe, s. f., din fr. sacoche. Este dubletul lui sacos, s. n. (veșmînt preoțesc, propriu prelaților ortodocși), din mgr. σάκκος (Cihac, II, 693; Murnu 49), cf. sl. sakosŭ; și al lui sacou, s. n., din it. sacco, cf. germ. Sakko (Candrea). Pentru sac „unealtă de pescuit”, cf. bg., slov., ucr., rut. sak. Vezi definitia »

scundănác, -ă, adj. (reg.; despre oameni) cam scund, scundac. Vezi definitia »

CAIÁC s.n. 1. Ambarcație de sport ascuțită la capete și condusă cu padele. ◊ Caiac canoe = ambarcație sportivă cu mai multe posturi de vâslit. ♦ Ramură sportivă practicată cu această ambarcație. 2. Barcă de pescuit, originară din Groenlanda, făcută din piei de focă. [Pron. ca-iac, pl. -ce, -curi. / cf. fr. kayak < cuv. eschimos]. Vezi definitia »

cioinác², cioináce, s.n. (reg.) cosor de vier (cu care se taie cozile strugurilor). Vezi definitia »