ȘEPTÍME, șeptimi, s. f. A șaptea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Șapte + suf. -ime. Vezi definitia »

MULȚÍME, mulțimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populației; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor. ◊ Mulțime vidă = mulțime care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + suf. -ime. Vezi definitia »

ȘORICĂRÍME s. f. Șoricărie. – Șoarec + suf. -ărime. Vezi definitia »

stréme², stréme, s.f. (reg.) turmă. Vezi definitia »

CRUZÍME, cruzimi, s. f. Atitudine, faptă crudă; ferocitate, bestialitate, barbarie, cruzie. – Crud + suf. -ime. Vezi definitia »