Definita cuvantului rost
rost (rósturi), s. n. – 1. (Înv.) Gură. – 2. (Înv.) Limbă, vorbire. – 3. Spațiu lăsat între firele de urzeală prin care trece suveica. – 4. Legătură, articulație, unire. – 5. Sens, semnificație, scop, rațiune. – 6. Ordine, regulă, normă, rînduială. – 7. Plan, proiect. – 8. Mod, modalitate, manieră. – Mr. rost. Lat. rŏstrum (Diez, Gramm., I, 20; Pușcariu 1476; REW 7386; Șeineanu, Semasiol., 194; Densusianu, GS, II, 315; Weigand, Jb., XII, 95), cf. cat., port. rosto, sp. rostro. – Der. rosta, vb. (a năvădi); rosti, vb. (a pronunța, a se exprima, a zice; a ordona, a rîndui; a schimba ițele; a prepara); rostui, vb. (a netezi, a umple cu material golurile între cărămizi); rostuială, s. f. (rostuire); rostuitor, s. m. (zidar care rostuiește); rostitor, adj. (care rînduiește, aranjează). – Cf. răsti.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rost
COSCENARÍST, -Ă, coscenariști, -ste, s. m. și f. Coautor de scenariu. – Co- + scenarist. Vezi definitia »
CHILIÁST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al chiliasmului. (< fr. chiliaste) Vezi definitia »
SUPERÎNGÚST, -Ă, superînguști, -ste, adj. Exagerat de îngust. – Super- + îngust. Vezi definitia »
DELFINÍST, -Ă s. m. f. înotător în stilul delfin1. (2). (< it. delfinista) Vezi definitia »
ANTIREALÍST, -Ă adj. Ostil, potrivnic, contrar realismului sau realității. [Pron. -re-a-. / < anti- + realist]. Vezi definitia »