CHELBÁȘ, -Ă, chelbași, -e, adj. (Reg.) Chelbos. – Tc. kelbașlii. Vezi definitia »

BAȘ¹- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baș. Vezi definitia »

văcăláș (-șuri), s. n. – Tencuială, tencuit. Mag. vakolás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 167). – Der. văcălui, vb. (a tencui), din mag. vakol. Vezi definitia »

pâș¹, pâși, s.m. (reg.) om tăcut și rău, care privește pe sub sprâncene. Vezi definitia »

CĂRPINIȘ, com. în jud. Timiș; 7.362 loc. (1991). Expl. de argilă. Cărămidă și țiglă. Topitorie de cînepă. Stație de c. f. Vezi definitia »