BRONHOCÉL s. n. tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronșică. (< fr. bronchocèle) Vezi definitia »

închitinél adv. (reg., înv.) încetișor, încetinel, domol, cătinel. Vezi definitia »

fel de mancare preparat in modul traditional frantuzesc (cu usturoi, patrunjel si unt). Melc preparat Vezi definitia »

șumărél, șumăréi, s.m. (reg.) pădurar foarte tânăr. Vezi definitia »

STEL s.n. (Bot.) Partea centrală din structura rădăcinii și tulpinii, care conține țesuturile conducătoare; cilindru central. [< germ. Stele]. Vezi definitia »