TROSCOȚÉL, troscoțele, s. n. (Bot.) 1. Troscot¹. 2. Scârțâitoare. – Din troscot + suf. -el. Vezi definitia »

cel care selectează oameni, personal în vederea angajari evaluator inițial a personalului pentru angajare Vezi definitia »

MOTÉL s. n. hotel de-a lungul căilor rutiere, amenajat pentru automobiliști. (< fr., engl. motel) Vezi definitia »

SILICAGÉL s. n. produs obținut prin deshidratarea gelului de bioxid de siliciu, folosit ca absorbant; gel de silice. (< fr. silicagel) Vezi definitia »

ȘTÉMPEL, ștempele, s. n. 1. (Tipogr.) Vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă. 2. (Reg.) Pecete, ștampilă. – Din germ. Stempel. Vezi definitia »