SPOIÁLĂ, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit¹, văruială. ♦ (Concr.) Strat protector cu care se acoperă suprafața unui obiect. ♦ Fig. Însușire superficială a unor maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură etc.; pospăială. ♦ (Peior.) Fard. [Pr.: spo-ia-] – Spoi + suf. -eală. Vezi definitia »

valíză s. f., g.-d. art. valízei; pl. valíze Vezi definitia »

ÍNTRIGĂ s.f. 1. Uneltire (secretă) care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ♦ Vrajbă, zâzanie. 2. Parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. [< fr. intrigue]. Vezi definitia »

STRÉMȚĂ, strémțe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță) Vezi definitia »

XANTOSPÉRMĂ adj., s.f. (Plantă) Cu semințe având tegument galben. (din fr. xanthosperme) Vezi definitia »