VĂCĂRÍȚĂ, văcărițe, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță. Vezi definitia »

dúngă (dúngi), s. f. – 1. Striație, cută. – 2. Linie, dîră. – 3. Colț, muchie. – 4. Latură, coastă. – 5. (Olt.) Loitră. Sl. dąga „arc” (Cihac, II, 96), cf. bg. dŭgá „arc”, rus. dugá „curcubeu”. – Der. dungat, adj. (vărgat, cu dungi); dungățea, s. f. (varietate de lotus, Lotus tetragonolobus); de-a dungușul, adv. (Trans., de-a berbeleacul); îndunga, vb. (a face cute). Vezi definitia »

FÁUNĂ s. f. 1. totalitatea animalelor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. 2. (peior.) grup de oameni care frecventează localuri de moravuri ușoare. (< fr. faune) Vezi definitia »

MORFOLEÁLĂ, morfoleli, s. f. Acțiunea de a morfoli și rezultatul ei. – Morfoli + suf. -eală. Vezi definitia »

MIELÍTĂ¹ s. f. inflamație a măduvei osoase sau a măduvei spinării. (< fr. myélite) Vezi definitia »