ASPDIN [æspdin], Joseph (1779-1855), inventator englez în domeniul construcțiilor. Printr-un experiment rămas celebru, pornind de la piatra de var și argilă, a ajuns la obținerea unui ciment, prototip al cimentului Portland. Vezi definitia »

BAZÍN s. n. 1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă. 2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții. 4. regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică. ◊ element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă. 6. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin) Vezi definitia »

HOMIN- elem. „om”. (< fr. homin-, cf. lat. homo, -inis) Vezi definitia »

străín (-nă), adj. – 1. Venetic, din altă parte. – 2. Necunoscut. – 3. Care nu este familiar. – 4. Al altuia, diferit. – Var. înv. strein, stri(i)n și der. Lat. extraneus (Miklosich, Cons., I, 58; Cihac, I, 264; Koerting 3526). Acest etimon admis de filologia mai veche a fost respins de moderni, din cauza dificultății fonetice: rezultatul normal pare că ar trebui să fie *strîi. Totuși este evident că acest cuvînt a suferit o alterare încă din lat., cf. rezultatele aberante din it. straino (Rohlfs, Ital., 464), tosc., umbr. straino, calabr. strainu „fără stăpîn”. Deși nu știm să explicăm mecanismul acestei modificări, se poate admite o metateză a lui i (extraneus › *extrainu), ca în rubeus › roib, habeat › aibă etc. În fine, probă irefutabilă că avem de a face cu un element moștenit este prezența der. astrina „a înstrăina” cu forma rotacizată astriirat în sec. XVI (cf. DAR). Este necesar, prin urmare, să pornim de la o fază intermediară a lat. extraneus; dar cele care s-au arătat pînă acum nu par sigure (lat. exterraneus, Crețu 371; lat. *exterrinus, Densusianu, Rom., XXXIII, 286 și R. critică, V, 134; lat. *extralienus, Pușcariu, Dacor., VIII, 105). Oricum, der. din sl. straninŭ „pelegrin” (Weigand, Jb., III, 214; Pușcariu 1651; Procopovici, Dacor, IV, 1157; REW 3098) sau sl. stranŭ „regiune” (Skok, Arch. Rom., VIII, 159) pare și mai dificil și nu se potrivește cu alte împrumuturi, cf. strană. Der. (în)străina (var. înv. astrina), vb. (a trimite în străinătate, a despămînteni; a aliena; a întoarce simpatia în ostilitate); înstrăinător, adj. (care înstrăinează); străinătate, s. f. (țară care nu este patria); înstrăinătate, s. f. (înv., exil, surghiun); străinește, adv. (ca străinii); străinism, s. n. (xenofilie; cuvînt străin). Vezi definitia »

KÉLVIN s.m. Unitate de măsură a temperaturii, egală cu 1/273,16 din temperatura absolută a punctului triplu al apei. (cf. engl., fr. kelvin) [def. MDN] Vezi definitia »