Definita cuvantului ruga
rugá (róg, rugát), vb. – 1. A implora. – 2. A cere, a solicita. – 3. A invita. – Mr., megl., istr. rog. Lat. rǒgāre (Pușcariu 1472; REW 7361; Densusianu, GS, II, 310), cf. it. rogare, prov., cat., sp., port. rogar, v. fr. rover. – Der. rugă, s. f. (rugăciune, implorare; petiție, cerere; Trans., Olt., hram; Mold., Trans., cruce, troiță); rugăciune (megl. rugăciuni), s. f. (închinare, rugă), probabil direct din lat. rǒgātiōnem (Pușcariu 1479; REW 7362), cf. prov. roazó, fr. rovaison, port. pogações; rugăminte (megl. rugămînt), s. n. (rugă, cerere), probabil pl. n. de la rugămînt, interpretat ca sing. f., cf. încălțăminte (după Pușcariu 1480, direct din lat. rǒgāmentum); rugător, adj. (care cere). – Din rom. provine săs. rugan, vb.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ruga
NUGÁ s. f. preparat de cofetărie din foi de aluat cu umplutură de albuș de ou, zahăr și nuci sau alune. (< fr. nougat) Vezi definitia »
ADĂOGÁ vb. I. v. adăuga. Vezi definitia »
AGÁ s. f. v. agă. Vezi definitia »
STRĂFIGÁ2, străfíg, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A strănuta. 2. Intranz. (Despre cai) A sforăi, a necheza. 3. Tranz. A scuipa. Vezi definitia »
BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă. Vezi definitia »