horcégi s.m. pl. (reg.) ceapă mică de pus în pământ; orceag, arpagic. Vezi definitia »

CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. [Pr.: - pă-u-]. – Din clăpăug. Vezi definitia »

potlogí, potlogésc, vb. IV 1. (pop.; despre încălțăminte) a pune potloage (petice) pentru a repara; a cârpi, a petici; a pingeli, a tălpui (cu potloage). 2. (refl., reg.; fig.) a-și duce viața de azi pe mâine. 3. (reg.; fig.) a face un mic necaz, un mic rău. 4. (reg.) a (se) bătători, a (se) presa, a (se) turti. Vezi definitia »

CHESĂGÍ, chesăgesc, vb. IV Tranz. (Pop.) A tăia pe cineva în bucăți; a căsăpi. – Din chesăgiu (puțin folosit) „măcelar, casap” (tc. kesici; v. ches). Vezi definitia »

TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty. Vezi definitia »