Definita cuvantului ruină
ruínă (ruíne), s. f. – Surpătură. Fr. ruine. – Der. ruina, vb. (a surpa); ruinător, adj. (distrugător).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ruină
ECOSFÉRĂ s. f. strat sferic în care doza de radiații (luminoase, termice etc.) emise de un Soare central favorizează dezvoltarea materiei vii pe planetele aflate în zona respectivă. (< eco2- + -sferă) Vezi definitia »
PERMEÁNȚĂ s. f. mărime magnetică, raportul dintre fluxul magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. (< fr. perméance) Vezi definitia »
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică. Vezi definitia »
PALEOFLÓRĂ s. f. floră fosilă. (< fr. paléoflore) Vezi definitia »
PURICEÁSCĂ s. f. Numele unei specii de licheni (Lecanora confluens). – Purice + suf. -ească. Vezi definitia »