Definita cuvantului rumega
rumegá (rúmeg, rumegát), vb. – (Despre animale) A mesteca a doua oară mîncarea întoarsă din stomac. – Var. Bucov. rumuga. Mr. aroamig, aromigare, megl. rumig(ari). Lat. rŭmĭgāre (Pușcariu 1483; REW 7440), cf. it. rugumare (ven. rumegar, sard. arrumigare, versil. romicare), prov. romier, v. fr. rungier, sp., cat. rumiar, port. romiar. – Der. rumegător, adj. (care rumegă); rumegătură (var. rugumătură), s. f. (pilitură de ferăstrău); rumeguș, s. n. (Munt., particule de lemn care cad la tăiere). Din rom. provin rut. rumegaty, remenuvaty (Miklosich, Wander., 11; Candrea, Elemente, 401).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rumega
ÎNVERGÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa pânza pe o vergă. [P.i. învérg. / cf. it. invergare, fr. anverguer]. Vezi definitia »
EXPURGÁ vb. tr. a elimina dintr-o carte pasaje incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice. (< fr. expurger, lat. expurgare) Vezi definitia »
IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare. Vezi definitia »
DEZAGREGÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părțile lui constitutive. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face să-și piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagrég, 3,6 -gă și -ghează. / cf. fr. désagréger]. Vezi definitia »
a băga (cuiva) fluturașii în cap expr. a zăpăci (pe cineva). Vezi definitia »