Definita cuvantului rumega
rumegá (rúmeg, rumegát), vb. – (Despre animale) A mesteca a doua oară mîncarea întoarsă din stomac. – Var. Bucov. rumuga. Mr. aroamig, aromigare, megl. rumig(ari). Lat. rŭmĭgāre (Pușcariu 1483; REW 7440), cf. it. rugumare (ven. rumegar, sard. arrumigare, versil. romicare), prov. romier, v. fr. rungier, sp., cat. rumiar, port. romiar. – Der. rumegător, adj. (care rumegă); rumegătură (var. rugumătură), s. f. (pilitură de ferăstrău); rumeguș, s. n. (Munt., particule de lemn care cad la tăiere). Din rom. provin rut. rumegaty, remenuvaty (Miklosich, Wander., 11; Candrea, Elemente, 401).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rumega
OMOLOGÁ vb. I. tr. A aproba, a sancționa anumite acte pentru a le da valoare juridică. ♦ (Sport) A recunoaște oficial o performanță, în urma verificării. ♦ A confirma oficial calitățile unui produs, aprobând folosirea lui în anumite scopuri. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. homologuer]. Vezi definitia »
RELEGÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza. 2. A plasa, a așeza. [< fr. reléguer]. Vezi definitia »
ASHIKAGA [așicága], a doua dinastie de shoguni a Japoniei (1338-1573), întemeiată de Takauji (1305-1358). Apogeul puterii sale a fost atins în timpul celui de-al treilea shogun, Yoshimitsu (1367-1395). Vezi definitia »
ELONGÁ vb. tr. a lungi, a întinde în lungime. (< fr. élonger) Vezi definitia »
SLUGA LA CURTEA DOMNEASCA CUV. vechi Vezi definitia »