KAINÍT s.n. Mineral compus din sulfat de magneziu și clorură de potasiu. [Pron. ka-i-. / < fr. kaïnite]. Vezi definitia »

pioncăít², -ă, adj. (reg.) 1. slab, topit de boală sau de bătrânețe; care este fără putere, fără vlagă. 2. care merge, care se deplasează greu.3. care are vederea slabă. Vezi definitia »

CORCÍT, -Ă, corciți, -te, adj. Rezultat din corcire; amestecat, încrucișat. – V. corci². Vezi definitia »

UNDÍT s. n. Undire. – V. undi¹. Vezi definitia »

STUHUÍT, -Ă, stuhuiți, -te, adj. (Reg.) Cu acoperiș de stuf. – Din stuh. Vezi definitia »