DECREPÍT, -Ă adj. Atins de decrepitudine; ramolit. [< fr. décrépit, cf. lat. decrepitus]. Vezi definitia »

PITÍT, -Ă, pitiți, -te, adj. (Pop.) Ascuns; fig. adăpostit. ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) De-a pitita = numele unui joc de copii în care unul dintre copii trebuie să-i găsească pe ceilalți, care s-au ascuns. – V. piti. Vezi definitia »

poligít, -ă, adj. (pop.) împodobit (cu cusături, șnururi, panglici etc.) la poale; (despre cojoace) cu o bordură de blană la poale; polărit. Vezi definitia »

SÂCÂÍT, -Ă, sâcâiți, -te, adj. (Rar) Greu de mulțumit; pisălog, cicălitor. – V. sâcâi. Vezi definitia »

WURZÍT s.n. Sulfură naturală de zinc. [Var. (după alte asurse) wurtzit, pron. wur-țit. / cf. germ. Wurtzit, fr. vourtzite]. Vezi definitia »