NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Ne- + consistent. Vezi definitia »

SOLVÉNT s.m. Substanță (lichidă) în care se pot dizolva alte substanțe; dizolvant. [< germ. Solvent, cf. fr. solvant]. Vezi definitia »

COMPARTIMÉNT s.n. 1. Parte dintr-un spațiu împărțit în mai multe subunități, separată cu pereți despărțitori etc.; despărțitură. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate). [Pl. -te. / cf. fr. compartiment, it. compartimento]. Vezi definitia »

BASCULÁNT, -Ă adj. Cu mișcări de basculă; care se basculează. ◊ Autocamion (sau vagon) basculant = autocamion (sau vagon) a cărui platformă se poate ridica dintr-o parte pentru descărcare. [Cf. fr. basculant]. Vezi definitia »

PATÉNT s.n. Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. [< germ. Patent]. Vezi definitia »