téme (-m, -mút), vb. – 1. A fi îngrijorat. – 2. A avea frică de ... – 3. (Refl.) A-i fi frică, a simți teamă. – 4. (Refl.) A bănui, a suspecta, a pune la îndoială. – 5. (Refl.) A presimți, a prevedea. – Istr. temu. Lat. tĭmēre, prin intermediul unei forme populare *tῑmēre (Pușcariu 1726; REW 8737), cf. it. temere, prov., sp., port. temer, cat. tembre. Sensul tranzitiv este rar în prezent. Pușcariu, Lr., 277, explică forma refl., prin influența sl. bojati se; dar cf. construcția sp. me temo que. Der. temător, adj. (timid, bănuitor); netemător, adj. (îndrăzneț, încrezător); teamă, s.f. (frică, neliniște, temoare), postverbal de la teme (după Pușcariu 1723 și Tiktin, din lat. tima; după ipoteza improbabilă de Roesler, din gr. δεïμα); teamăt, s.n. (înv., teamă); temoare, s.f. (înv., teamă), cf. REW 8738; temut, adj. (care inspiră teamă); temut, s.n. (teamă, gelozie). Vezi definitia »

RAIFÓRME s. f. pl. ordin de pești cartilaginoși cu corpul în formă de disc, datorită dezvoltării mari a înotătoarelor pectorale, care trăiesc pe fundul mării, în apropiere de coaste. (< fr. rajiformes) Vezi definitia »

necurățíme s.f. (înv.) necurăție (v.). Vezi definitia »

neomeníme s.f. (înv.) neomenie. Vezi definitia »

=nume dat in Sparta fiecaruia dintre cei cinci conducatori alesi ce aveau largi puteri de control asupra celorlalte institutii ale statului Vezi definitia »