Definita cuvantului rumen
rúmen (rúmenă), adj. – Trandafiriu, roșcat. – Mr. arumîn. Sl. rumĕnŭ „roșu” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 491; Conev 97), cf. sb., cr., slov. rumen. – Der. rumeior, adj. (dim. al lui rumen); rumeni, vb. (a se înroși; a se face rumen, a se frige ușor), din sl. rumĕniti, sb., cr. rumeniti; rumeneală, s. f. (roșeață, îmbujorare; fard; căldură, dogoare), din sl. rumĕnilo, sb., cr., slov. rumenilo; rumeniu, adj. (trandafiriu); rumeniță, s. f. (fard).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rumen
FASAMÉN s.n. (Franțuzism) Lornion. [< fr. face-à-main]. Vezi definitia »
AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; impr., în expr.) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. – Lat. lit. ambigenus. Vezi definitia »
GÚLDEN, guldeni, s. m. 1. Monedă de aur sau de argint, care a circulat în mai multe țări din Europa. 2. Principala unitate monetară din Olanda; florin. – Din fr. gulden. Vezi definitia »
DINITROTOLUÉN s. n. substanță organică toxică, explozivă, obținută prin nitrarea nitrotoluenului, intermediar la fabricarea trinitrotoluenului. (< fr. dinitrotoluène) Vezi definitia »
ANTETRÉN s.n. Cele două roți (și trăsura pe care o poartă) care constituie partea de dinainte (detașabilă) a unui tun, a unei bucătării de campanie etc. [După fr. avant-train]. Vezi definitia »