vărzuit, -ă, vărzuiți, -te adj. (tox.) care consumă narcotice în cantități mari, dependent de droguri. Vezi definitia »

TITANOMAGNETÍT s. n. magnetit bogat în titan², în gabrouri. (< fr. titanomagnétite) Vezi definitia »

PRESĂDÍT, -Ă, presădiți, -te, adj. (Pop.; despre plante, răsaduri) Răsădit. – V. presădi. Vezi definitia »

VULCANÍT, vulcanite, s. n. Rocă eruptivă de origine vulcanică. – Din fr. vulcanite. Vezi definitia »

CARMELIT, -Ă (‹ fr.) s. m. și f. 1. Călugăr(iță) catolic(ă) făcînd parte din ordinul religios apărut spre 1180 într-o comunitate de eremiți adunați pe muntele Carmel, în Palestina. S-au stabilit în Europa, în 1235, adoptînd regulile de organizare ale dominicanilor (1431). În 1562, Sf. Ioan al Crucii și Tereza de Avila au reformat ordinul. ♦ carmeliți desculți = c. care au urmat Reforma. Vezi definitia »