EROÍSM s. n. comportare deosebită care se manifestă prin săvârșirea de fapte mari în împrejurări grele (în război); atitudine, faptă de erou; vitejie. (< fr. héroïsme) Vezi definitia »

SUBIECTIVÍSM s. n. 1. concepție filozofică idealistă care neagă existența lumii obiective, reducând realitatea la conștiință, la subiect (II, 1). ◊ (în teoria și practica socială) tendință de a ignora sau subaprecia rolul factorilor obiectivi ai dezvoltării, de a sustrage activitatea subiectului de sub determinismul lor. 2. atitudine personală, părtinitoare față de cineva sau ceva. (< fr. subjectivisme) Vezi definitia »

NEOLAMARCKÍSM s.n. Curent evoluționist în biologie care explică evoluția ca rezultat al activității fiziologice a organismului, selecția naturală fiind privită ca un factor secundar. [Cf. fr. néo-lamarckisme]. Vezi definitia »

LAMAÍSM s. m. Variantă a budismului nordic, răspândită în special în Tibet și în Mongolia. – Din fr. lamaïsme. Vezi definitia »

HELIOTROPÍSM s.n. Tendință a unor plante de a se orienta către lumina solară; heliotactism; fototropism. [< fr. héliotropisme, cf. gr. helios – soare, tropein – a îndrepta]. Vezi definitia »