Definita cuvantului rușina
rușiná (rușinéz, rușinát), vb. – 1. A se sfii, a se simți încurcat. – 2. A se umple de rușine, a-i fi rușine. – 3. A umili, a înjosi. – Mr. arușnedz. De la roși „a face pe cineva să devină roșu” cu suf. expresiv -ina, ca clăti › clătina, tîmpi › (în)tîmpina, hîțîi › hîțîna, împopoța › împopoțona etc. Această explicație a fost dată de Spitzer, BL, XIV, 49, și pare cea mai bună. Celelalte ipoteze se bazează de obicei pe rușine, care trimit la un lat. *rosῑnus „trandafiriu” (Pușcariu 1488; REW 7382); la lat. *russiōnem (Pascu, I, 43; Pascu, Beiträge, 12), sau *rosiōnem (Candrea); sau la *rușiciune, de la roși (Tiktin). Der. rușine (mr. ar(u)șine, megl. rușoni, istr. rușire), s. f. (sfială, timiditate; jenă; ocară, batjocură; dezonoare, umilință); rușinat, adj. (jenat; umilit); nerușinat, adj. (fără rușine); nerușinare, s. f. (impudoare, necuviință); rușinător, adj. (rușinos); rușinos, adj. (sfios); nerușinos, adj. (înv., obraznic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rușina
ANNONA (cuv. lat.) s. f. 1. (În Roma antică în perioada imperiului) Obligație a populației de a aproviziona orașele și armata. 2. (În Imp. Bizantin) Tain al soldaților (militaris annona). Vezi definitia »
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner. Vezi definitia »
GUARÁNA s.f. 1. Liană care crește în Brazilia. ♦ Pastă preparată din semințele acestei plante, întrebuințată ca antinevralgic și astringent în tratamentul dizenteriei. 2. Un fel de chitară folosită în țările Americii de Sud. [Pron. gua-. / < fr., braz. guarana]. Vezi definitia »
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză Vezi definitia »
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. Vezi definitia »